Cum funcționează carantina DMARC?

DMARC (Domain-based Message Authentication, Reporting and Conformance) ajută la protejarea domeniilor împotriva falsificării adreselor de e-mail și a atacurilor de phishing, definind modul în care serverele de e-mail destinatar ar trebui să gestioneze mesajele care nu trec verificările de autentificare.

O politică de carantină este una dintre cele trei politici DMARC disponibile:

• p=none – Doar monitorizare
• p=quarantine – Tratează mesajele suspecte ca spam
• p=reject – Respinge complet mesajele suspecte

Atunci când un domeniu utilizează p=quarantine, serverele de e-mail de primire primesc instrucțiuni să trateze mesajele care nu trec verificările DMARC ca fiind potențial suspecte, în loc să le livreze direct în căsuța de e-mail a destinatarului.

Ce se întâmplă când este activată carantina DMARC?

Când se primește un e-mail, serverul de e-mail de destinație efectuează o serie de verificări.

Pasul 1: Verificarea existenței unui înregistrare DMARC

Serverul destinatar caută o înregistrare DMARC în zona DNS a expeditorului.

De exemplu:

v=DMARC1; p=quarantine; rua=mailto:[email protected]; ruf=mailto:[email protected]; fo=1

Această înregistrare indică serverelor destinatar cum să gestioneze mesajele care nu trec de validarea DMARC.

Pasul 2: Verificați SPF și DKIM

Serverul de destinație verifică dacă mesajul îndeplinește cerințele:

• SPF (Sender Policy Framework)
• DKIM (DomainKeys Identified Mail)

Aceste mecanisme ajută la verificarea faptului că expeditorul este autorizat să trimită e-mailuri în numele domeniului.

Pasul 3: Verificarea alinierii domeniului

DMARC verifică, de asemenea, dacă domeniul utilizat în adresa De la se aliniază cu domeniile validate prin SPF sau DKIM.

Acest proces este cunoscut sub numele de alinierea domeniului.

De exemplu:

De la: [email protected]

Domeniul din adresa "De la" trebuie să corespundă cu domeniul autentificat prin SPF sau DKIM.

Pasul 4: Aplicați politica DMARC

Dacă mesajul trece de verificările necesare, acesta este livrat în mod normal.

Dacă mesajul nu trece de validarea DMARC, serverul destinatar aplică politica specificată în înregistrarea DMARC.

Cu:

p=quarantine

mesajul este tratat ca suspect.

Pasul 5: Mutați mesajul în folderul Spam sau Junk

În loc să livreze mesajul direct în căsuța de primire, serverul destinatar poate:

• Să-l mute în folderul "Spam"
• Să-l mute în folderul "Junk"
• Să-l marcheze ca suspect
• Să aplice reguli suplimentare de filtrare

Comportamentul exact depinde de furnizorul de e-mail al destinatarului.

Spre deosebire de p=reject, mesajul este de obicei livrat totuși în căsuța poștală a destinatarului, dar nu în căsuța de e-mail principală.

De ce să folosiți o politică de carantină?

O politică de carantină asigură un echilibru între monitorizare și aplicarea strictă a regulilor.

Avantajele includ:

• Protecție împotriva falsificării adreselor de e-mail
• Risc redus de atacuri de phishing
• Reputație îmbunătățită a domeniului
• Probabilitate mai mică ca mesajele legitime să fie blocate complet

Deoarece mesajele sunt plasate în carantină în loc să fie respinse, administratorii pot monitoriza impactul aplicării DMARC înainte de a trece la o politică mai strictă.

Exemplu

Imaginați-vă că un atacator încearcă să trimită:

[email protected]

dar serverul expeditor nu este autorizat în înregistrarea SPF și nu poate genera o semnătură DKIM validă.

Mesajul nu va trece de validarea DMARC.

Dacă politica dvs. DMARC este:

p=quarantine

serverul destinatar va plasa de obicei mesajul în folderul "Spam" sau "Junk" al destinatarului, în loc de căsuța de intrare.

Când ar trebui să utilizați carantina?

Multe organizații implementează DMARC în etape:

1. p=none – Monitorizează traficul de e-mail și colectează rapoarte.
2. p=quarantine – Mută mesajele suspecte în folderele de spam.
3. p=reject – Blochează complet mesajele neautorizate.

Această abordare treptată ajută la identificarea surselor legitime de e-mail înainte de a aplica politici mai stricte.

Rezumat

O politică DMARC de carantină (p=quarantine) indică serverelor de e-mail destinatar să trateze mesajele care nu trec de autentificarea DMARC ca fiind suspecte. În loc să fie livrate direct în căsuța de e-mail primite, aceste mesaje sunt de obicei plasate într-un dosar de spam sau de e-mailuri nedorite. Acest lucru ajută la protejarea împotriva atacurilor de spoofing și phishing, reducând în același timp riscul de a bloca accidental traficul legitim de e-mailuri.