Erorile din sitemap-ul XML pot întârzia indexarea de către Google atunci când fișierul transmite semnale contradictorii sau învechite. Un sitemap ar trebui să ajute Google să găsească paginile pe care doriți să le indexați, dar poate avea efectul opus dacă listează URL-uri care nu ar trebui să apară în căutări, indică redirecționări sau conține intrări vechi.
Acest aspect este cel mai important atunci când paginile noi nu apar în Google, adresele URL vechi continuă să apară în rapoarte sau Google Search Console afișează avertismente legate de sitemap. Google Search Console este util în acest context, deoarece vă ajută să monitorizați modul în care Google descoperă, accesează și indexează site-ul dvs. Dacă aveți nevoie de o introducere mai amplă, consultați Ce este Google Search Console?.
Cuprins
Ce ar trebui să conțină un sitemap XML
Un sitemap XML este un fișier care enumeră principalele adrese URL pe care doriți ca motoarele de căutare să le acceseze și să le indexeze. În majoritatea cazurilor, fiecare adresă URL inclusă în listă ar trebui să redirecționeze către o pagină activă normală, să utilizeze versiunea canonică preferată și să fie permisă în rezultatele căutării. Sitemap-ul este o sugestie pentru Google, nu o comandă, așa că semnalele clare sunt importante.
Atunci când sitemap-ul include adrese URL care intră în conflict cu semnalele de la nivel de pagină, Google trebuie să decidă pe care semnal să se bazeze. Acest lucru poate duce la o indexare mai lentă, la ignorarea unor intrări sau la apariția unor avertismente privind acoperirea în Google Search Console.
Erori comune ale sitemap-ului XML care provoacă confuzie
Cea mai frecventă problemă este includerea adreselor URL cu o directivă “noindex”. O pagină “noindex” îi indică lui Google să nu includă acea pagină în rezultatele căutării. Dacă aceeași pagină apare și în sitemap, sitemap-ul spune "indexează aceasta", în timp ce pagina spune "nu indexa aceasta". Acest conflict slăbește sitemap-ul.
O altă problemă frecventă este includerea adreselor URL care redirecționează. Un sitemap ar trebui să indice adresa URL de destinație finală, nu o adresă veche care trimite utilizatorii și crawlerele în altă parte. URL-urile care redirecționează creează un pas suplimentar și fac ca sitemap-ul să fie mai puțin precis.
Canonical-urile defecte sunt, de asemenea, importante. O etichetă canonical îi indică lui Google care versiune a unei pagini este cea preferată. Dacă sitemap-ul listează o anumită adresă URL, dar pagina folosește o etichetă canonică către o altă adresă URL, Google poate ignora intrarea din sitemap și poate urma în schimb adresa canonică. Acest lucru este deosebit de derutant atunci când adresa canonică indică o pagină greșită, o pagină nefuncțională sau un model de adresă URL pe care nu-l mai utilizați.
Intrările învechite reprezintă o altă cauză frecventă. Acestea sunt URL-uri pentru pagini șterse, pagini de testare, pagini de pregătire sau versiuni vechi ale conținutului care nu mai fac parte din structura site-ului dvs. activ. Dacă rămân în sitemap, Google le poate continua să le indexeze în loc să se concentreze pe paginile dvs. actuale.
De asemenea, puteți întâmpina probleme legate de formatele URL inconsistente. Printre exemple se numără amestecarea adreselor http și https, listarea atât a versiunilor www, cât și a celor fără www, sau includerea adreselor URL bazate pe parametri care nu sunt destinate indexării. Un sitemap funcționează cel mai bine atunci când fiecare adresă URL utilizează un singur format preferat.
Comparație rapidă a semnalelor din sitemap
| URL în sitemap | Semnal al paginii | Rezultat probabil |
|---|---|---|
| URL indexabil activ | Auto-canonical | Semnal clar |
| URL cu noindex | Meta sau antet noindex | Semnal contradictoriu |
| URL redirecționat | Redirecționare 301 sau 302 | Intrare slabă în sitemap |
| URL nepreferat | Canonical către o altă pagină | Google poate ignora URL-ul listat |
| URL șters sau vechi | 404, 410 sau conținut irelevant | Intrare în sitemap depășită |
Cum să-ți verifici singur sitemap-ul
Deschideți fișierul sitemap în browserul dvs. și verificați câteva adrese URL. Asigurați-vă că sunt pagini reale pe care doriți să le indexați.
Faceți clic pe câteva adrese URL din diferite secțiuni ale sitemap-ului. Asigurați-vă că se încarcă normal și nu redirecționează.
Verificați dacă fiecare pagină este indexabilă. Căutați pagini care utilizează noindex sau care în mod evident nu sunt destinate căutării, cum ar fi paginile de mulțumire, zonele de administrare, adresele URL filtrate sau paginile interne de testare.
Comparați adresa URL din sitemap cu adresa URL canonică a paginii. De obicei, adresa URL canonică trebuie să corespundă exact cu adresa URL listată în sitemap.
Căutați căi de conținut vechi, formate de adrese URL duplicate sau subdomenii de testare. Acestea nu ar trebui să rămână într-un sitemap activ.
Verificați rapoartele privind sitemap-urile și indexarea din Google Search Console pentru a identifica avertismentele referitoare la adresele URL trimise care sunt excluse, redirecționate sau care nu sunt selectate ca URL-uri canonice. Pentru verificări de indexare, consultați Cum să verificați indexarea unui site web în Google.
Cum să corectați fișierul și să mențineți semnalele curate
Eliminați orice URL care nu ar trebui indexat. Aceasta include paginile cu atributul noindex, URL-urile redirecționate, paginile șterse și versiunile duplicate ale aceluiași conținut. Păstrați doar URL-urile finale active pe care doriți ca Google să le ia în considerare pentru indexare.
Actualizați etichetele canonice acolo unde este necesar, astfel încât acestea să corespundă versiunii preferate a paginii. Dacă pagina trebuie indexată, adresa URL din sitemap și cea canonică ar trebui, de obicei, să coincidă. Dacă nu este cazul, decideți care adresă URL este cea preferată și asigurați-vă că ambele semnale sunt consecvente.
Actualizați sitemap-ul atunci când eliminați sau înlocuiți conținut. Dacă structura site-ului dvs. se modifică, sitemap-ul ar trebui să se modifice și el. Un sitemap nu este un fișier configurat o singură dată. Acesta trebuie să reflecte starea actuală a site-ului.
După efectuarea corecțiilor, retrimiteți sitemap-ul în Google Search Console și monitorizați rapoartele de indexare. Modificările nu sunt întotdeauna imediate. Google poate avea nevoie de timp pentru a accesa sitemap-ul actualizat și a procesa semnalele mai clare. Acesta este un comportament normal.
Ce să vă așteptați după rezolvarea problemelor cu sitemap-ul
Curățarea unui sitemap nu garantează indexarea instantanee, dar ajută Google să-și dedice timpul de indexare paginilor potrivite. Descoperirea conținutului poate deveni mai consistentă, în special pentru conținutul nou sau actualizat. Dacă paginile încă nu se indexează, cauza poate fi în afara sitemap-ului, cum ar fi calitatea conținutului sau problemele de SEO on-site. Pentru verificări conexe, consultați Greșeli comune de SEO pe site și cum să le evitați.
Un sitemap util este scurt, actualizat și în concordanță cu site-ul live. Dacă fiecare URL listat este indexabil, canonizat corect și actualizat, fișierul devine un ghid mai clar pentru Google, în loc să fie o sursă de semnale contradictorii.